Ce inseamna viata unui om?

Viata poate fi interpretata in mai multe feluri fiecare om o interpreteaza in felul lui.Unii cred ca viata este scurta atunci iti dai seama ca viata ta de-abia a inceput sa prinda contur,nu-ti irosi  scurtele momente de viata pe nimicuri....iar altii ca pe o floare care rasare gingasa si neajutorata,se dezvolta asa de frumos dar moare inainte de a-si arata adevarat frumusete.
Eu unul sincer vad viata ca pe o piesa de teatru iar intreaga lume este scena noastra,viata unui om este compusa din mai multe acte,primul act este acela cand ne nastem cu pumnii stransi si in gandul nostru ne spunem "Uitema am venit sunt pregatit sa i-au totul",in rest fiecare isi joaca celelalte acte dupa modul lui de a intelege viata totusi sunt unii care vor sa aiba o viata frumoasa si nu pot sa isi indeplineasca acest vis din cauza "recuzitei" proaste care li se-a oferit de catre Dumnezeu,intradevar se spune ca Dumnezeu are pentru fiiecare om cate un test dar totusi te face sa te intrebi si sa te indoiesti daca fiecare om a,avut parte de o judecata dreapta....dar trecand peste asta si peste toate bucuriile si tristetele acestei "pieste de teatru" ajungem la actul final....unii aleg ca acest act sa vina mai devreme altii se cinuie sa traga si ultimul fir de viata pe care le-a mai ramas,acest "ultim act" te face sa te gandesti la toate lucrurile care le-ai patitm in aceasta viata dar intr-un final pur si simplu inchizi ochii si s-a terminat....
Si uite asa se incheie inca o "piesa de teatru",inca o viata de om...si uite asa plecam cu mainile deschise si spunem "Uitema am trecut prin viata,uitete cu ce am ramas,cu nimic...."


"Lumea este o scena,viata e un act,ai venit,ai vazut,ai plecat...."-Senaca

Doar o masca

Stiti atunci cand moare o persoana dintr-o anumita famile,mai ales la tara se fac acele "praznice" unde se serveste lumea cu mancare in cinstea persoane decedate si mai sunt si alte diferite traditii,eu unul nu le cunosc pe toate dar am observat un lucru.Familia intradevar este indurerata cu adevarat,dar sunt aceei oameni care vin doar sa se infunde cu mancare gratuita si care nu au nici o treaba cu raposatul,nici macar nu il cunosc si mai sunt unii care au venit doar sa gaseasca motive de barfa...stiti si multi dintre ei isi pun o "masca" dintraia tampita pe fata de suparati si milogi si baga diferite si diferite texte gen: "Dumnezeu sa il ierte!","Sa ii fie tarana usoara" etc.Nu zic ca aceste fraze nu au si ele un efect,dar totusi cand spui asa ceva ar trebui sa o spui cu adevarat sa se simta ca acele cuvinte nu au fost doar vorbe in vant si mai sunt aceei care zic ca "Va fi bine,lasa ca trece,timpul le repara pe toate!".
Sincer sa va spun,din propria experienta degeaba se zice asa pentru ca nu trece niciodata,niciodata nu va mai fi la fel si sunt unele lucruri care nici macar timpul nu le poate repara.Zic aceste lucruri pentru ca uite au trecut 8 luni defapt pe 10 Noiembrie se fac 9 luni de cand bunicul meu a murit,si inca nu mi-a trecut,nu m-am facut bine si nici timpul nu a reparat nimic,pentru ca este greu este extrem de greu ca dupa atatia ani petrecuti alaturi de el sa il uiti pur si simplu,e prea greu si stai si te gandesti la el noapte de noapte si regreti si iti dai cu pumnii in cap,ca nu i-ai fost aproape mai des dar nu mai ai ce face e prea tarziu el este deja plecat de mult si tu ai ramas aici singur si fara ca el sa iti mai dea vre-un sfat vreodata.....

Ce fac?

Ce fac?Unde ma duc?Mai am mult de mers?
Trei intrebari simple,pe care orice om le poate rosti unii le rostesc mai des altii mai rar,dar majoritatea oamenilor isi pun aceste trei intrebari cand s-au blocat si nu stiu ce sa mai faca,cand nu stiu incotro sa o mai apuce pentru ca nu isi mai gasesc locul nicaieri.Eu unul sunt unul dintre aceei oamenii care is pun aceste intrebari destul de des,pentru ca am momente destul de dese cand ma blochez si nu stiu ce sa mai fac,unde sa ma duc,pur si simplu ajung intr-un impas si usor usor ajung in aceea stare de melancolie din care greu mai ies.La varsta asta multi zic,ca trebuie sa ne bucuram de viata sa o traim la maxim si sa ne bucuram de copilaria noastra cat o mai avem,dar cine poate sa se bucure de copilarie cand traim intr-o asemenea lume,o lume in care atunci cand ni se ofera o sansa avem putin timpt sa o apucam daca nu ne este luata imediat.Nu avem ce face,spunem ca v-om schimba lumea asta ca v-om face atatea si atatea lucruri,dar de fiecare data ne rezumam doar la cuvinte niciodata nu am incercat sa facem ceva cu adevarat,au ramas doar niste idee in mintea unor copii intr-o lume care probabil nu se va schimba niciodata oricat am incerca noi si oricat am spune la fel va ramane.Am ramas fara optiuni,iarasi mam blocat sunt inca aici,sunt inca singur nu am nevoie de nimeni,m-am obisnuit asa asta este viata mea si nu o pot schimba,incerc cat este posibil sa ma pot bucura de ea,desi in lumea care traim este practic imposibil...

Scrisoare catre liceeni - Tudor Chirila

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.
Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.
Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?
Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii. Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.
Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise
Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.
Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.
Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.
Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.
Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!
Nu va amagiti cu prezentul… Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?

                                                                                                       

Suferinta

In ultima perioada numai de suferinta am avut partea,am mai avut parte si de cateva clipe de fericire.Am crezut in multe persoane ca imi vor aduce bucurie si fericire dar numai cateva au dovedit si mi-au demonstrat ca pot face asta nu dau nume pentru ca se stiu foarte bine acele persoane.Cat despre suferinta am avut parte Slava Domnului dar cea mai mare suferinta am avuto joia trecuta pe data de 10.03.2011 am primit un telefon la ora 15:25 care mia transmis un mesaj scurt si la obiect "Nu mai ai bunic" atunci am crezut ca imi cade cerul in cap si pamantul mi se duce de sub picioare am izbucnit in lacrimi nu stiam ce sa fac eram disperat ramasesem fara cineva foarte special in viata mea,bunicul meu care atunci cand eram mic si stateam in pat cu el ma tinea cu capul pe bratului lui si apoi incepeam sa ma joc cu el ma tinea pe genunchi si apoi imi dadea drumul si cadeam ma tinea si imi pocnea degetele de la picioare,de acuma nimeni nu mai avea sa faca asta pentr-u ca el a plecat poate intr-o lume mai buna si ma vegheaza de acolo pe mine si pe familia mea.Cel mai mult a durut ca avea doar 66 de ani impliniti chiar in ziua care murise,a murit fix de ziua lui nu merita o asemenea soarta pentr-u ca nu a gresit cu nimic nu a suparat pe nimeni,toti l-au iubit nimeni nu ii purta pica.Acum stau si ma uit la mormantul lui si ma gandesc la tot ce a fost acest om pentr-u mine sincer sa va zic pentru mine nu mai este nimeni ca el a fost un om foarte special si inca este il iubesc si acuma dupa ce a plecat.Trebuie sa ma obisnuiesc cu gandul ca de acuma nu mai este si nimeni nu va mai fi asa cum a fost el...

Cica imi esti prieten

Mda...ce sa zic,mi-ai zis de atatea ori ce imi esti prieten ca iti sunt ca un frate intr-o vreme chiar asa a fost am crezut ca,chiar suntem ca niste frati si ca tinem unu la altu da de fapt eram orbit de chestia asta si nu vedeam ca pe la spate tu mancai rahat de mine si ca incercai sa faci tot posibilu ca sa nu mai vin pe afara si cu prieteni tai.Tot timpul de cand am ajuns acolo si am inceput sa ma imprietenesc cu toti mai acuzat ca ti-am furat prietenii si ca eu am reusit sa ii indepartez pe ei de tine dar asta era doar in mintea ta,tu iai indepartat singur aduti aminte cand ii faceai in toate felurile si radeai de ei pe la spate si in tot acest timp eu ma chinuiam sa ii aduc inapoi si sa te impaci cu ei si pana la urma am reusit dar atunci cand ai vazut ca esti din nou cu ei prieten ce ti-ai zis "Dal ma dracului pe asta nu mai am nevoie de el" si atunci mi-ai intors prietenii impotriva mea si pana la urma ai reusit sa ma scoti de acolo.Aduti aminte un lucru atuncea cand erai singur cine era alaturi de tine?Atunci cand vorbeai numai tampeni cine tia zis sa te schimbi?si ai vazut ca dupa ce te-ai schimbat a fost mult mai bine.Nu te-am inteles nici o data cum poti sa ma acuzi ca tiam furat prietenii da ma rog,poate intr-o zi ai sa iti dai seama ce ai facut si cu ce ai gresit eu nu-ti mai zic nimica te las asa cum esti nu mai are rost sa ma zbat sa devenim prietenii din nou ca probabil din nou ai sa ma acuzi ca ti-am furat prietenii.Poate intro zi ai sa iti dai seama...

Prietenia

Lasatima sa va intreb ceva...V-a fost dor atata de tare de un prieten incat ati plans dupa el?..Mie unul mi s-a intamplat si nu o data de mai multe ori am plans si am ras in acelasi timp pentr-u ca imi aduceam aminte de el si de toate tampeniile pe care le faceam impreuna.Imi aduc aminte de parca a fost ieri,cum neam cunoscut in clasa a 5 a tu erai cel nou venit si erai timid nimeni nu te baga in seama eu vorbeam cu Alex despre jocuri si ai auzit si tu despre ce era vorba era fix pe domeniul tau asa ca teai bagat si tu in discutie si de atunci am devenit din ce in ce mai buni prieteni,la un moment dat nici nu ma simteam bine cand nu te vedeam o zi si nu radeam cu tine,radeam unu de altu radeam de altii dar nici odata nu imi amintesc sa ne fi certat urat de tot incat sa nu mai vorbim unul cu celalalt o saptamana de exemplu tin minte ca certurile noastre durau in jur de 5 minute dupa care incepeam din nou sa radem unul de altu si ne distram de minune...totul a fost minunat alaturi de tine de fiecare data cand plangeam ca luam o nota proasta sau din diferite motive tu radeai de mine..dar nu ma supara pentru ca radeam si eu cu tine.Asta pana la sfarsitul clasei a 7 a cand ai plecat in Italia alaturi de parinti tai de atunci am simtit ca o parte din mine lipseste si nimica nu mai era la fel totul se schimbase..nu te mai pot vedea o perioada dar cel putin ne auzim pe Messenger si indiferent de ce stare am tu tot timpul ma faci sa rad cand ne aducem aminte de toate tampeniile care le-am facut de toti colegii si oameni de care am ras,rad cu cea mai mare pofta dar uneori plang pentru ca imi este dor de tine.Acuma in clasa parca este pustiu fara tine,nici chef de scoala nu mai am inainte cand erai si tu aici veneam cu cea mai mare placere la scoala pentru ca stiam ca te voi vedea din nou si vom rade din nou pana ne facem rosii la fata.Dar un singur lucru am in gand,acela ca la vara te voi vedea din nou si vom rade si vom face tampenii din nou cum faceam inainte....Imi este dor de tine Vlad abia astept sa ne revedem.Vedeti voi pretuiti prietenul care va este alaturi intotdeauna si este alaturi de voi si la bine si la rau...pretuitil pentru ca nu se stie intro zii sar putea sa plece!

Live for Nothing or Die for Something

De multe ori poate va-ti intrebat in viata..."Eu pentru ce traiesc?Care este scopul meu in viata?"..eu unul mam intrebat asta intr-o seara cand stateam in pat si ascultam muzica....multe lucruri miau trecut prin cap atunci dar unul singur mi-a ramas in minte "Eu pentru ce traiesc?Daca as muri iar pasa cuiva?".Poate va ganditi ca acestea sunt ganduri sinistre din partea unu pusti Emo,dar eu nu sunt Emo.Este vorba doar despre ati gasi rostul in viata asta,unii si-l gasesc mai repede altii mai tarziu dar nici atuncea nu ne dam seama pentru ce am putea murii si pentru ce am putea sa ne sacrificam.Poate va pot ajuta eu..ne putem sacrifica pentru persoanele iubite familie,copii,frati,surori,bunici si persoana iubita persoana de care suntem alatturi..Ce ziceti puteti incasa un glonte pentru aceste persoane?..Eu unul as incasa un glonte pentru aceste persoane.
Asa ca ganditiva...Mai bine traim pentru nimic decat sa murim pentru ceva?....Va multumesc ca imi ascultati tampeniile